Eu sunt croitorul
ce-ți taie inima în bucăți,
căutând iubirea pierdută sau uitată
în atriile sale.
Aș vrea să fiu însă olarul
ce-ți modelează chipul după înfățișarea
primei femei, acelei inocente femei,
să-ți pun în mâinile de lut mărul discordiei
și să te chinuiesc groaznic
tot lăsându-te să-l ții întins spre mine.
Să fiu zeul pietrificării,
să te prefac în piatră
și să te privesc astfel continuu
ca pe o frumusețe fără seamăn,
dar și fără-nțeles.
Să fiu liniștea pură
colindând prin nervii tăi palizi
și să-ți induc în suflet melancolia,
acea crudă melancolie ce mi-ai
indus-o și tu printr-o simplă privire.
Să tac în preajma ochilor tăi,
a mâinilor tale purtând pecetea nobleței,
să te cuprind
într-o ultimă îmbrățișare
și să ne cufundăm în umbra destinului,
purificându-ne trupurile
amenințate de dispariție,
lăsând sufletele să vorbească între ele.
Să trecem triști dincolo de noi,
eu să fiu croitorul viselor tale
ce-ți taie somnul în bucăți,
ca pe o coală de imagini confuze.